Ce înseamnă Bogdaproste? Care este originea acestei expresii și când se folosește?

În cadrul Bisericii Ortodoxe, unul dintre tradițiile cel mai larg răspândite este pomenirea celor decedați, iar termenul „bogdaproste” are o semnificație profundă, servind ca expresie de recunoștință atunci când se primesc obiecte care au aparținut celor plecați din lumea aceasta, imediat după ce acestea au fost binecuvântate de preot.

Ce spune DEX despre Bogdaproste?

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, „bogdaproste” este definit ca „Cuvânt de mulțumire pentru cel care dă de pomană. Cuvânt prin care se exprimă ușurarea de a fi scăpat de o grijă”. Această expresie are origini în limba slavă și poate fi tradusă în diverse moduri, dar cu același sens profund: „Să fie primit ori Să primească Dumnezeu”, „Dumnezeu să-ți ierte păcatele”, „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați” sau „Dumnezeu să te binecuvânteze”.

Obiceiul de a oferi pomană este înrădăcinat în credința ortodoxă și este larg practicat în întreaga țară, în special în zilele de sărbătoare din calendarul ortodox. Această tradiție, în conformitate cu credința, menține vie amintirea celor decedați și contribuie astfel la ajutorarea lor în lumea de dincolo, facilitând iertarea unor păcate comise în timpul vieții.

Ce înseamnă bogdaproste și ce origini are?

Bogdaproste reprezintă un cuvânt de recunoștință adresat celui care oferă daruri în scopul pomană. Originea și istoria acestei formulări sunt strâns legate de limba bulgară. În limba vecinilor de la sud de Dunăre, „bogŭ da prosti” are sensul de „Dumnezeu să-i ierte (pe cei decedați)”.

Expresia „bogdaproste” însemnă, pentru credincioși, atât mulțumire cât și rugăciune. În „Dicționarul Explicativ al Limbii Române”, acest termen este definit corect sub forma „bogdaproste” și este interpretat ca „Cuvânt de mulțumire pentru cel care dă de pomană. Cuvânt prin care se exprimă ușurarea de a fi scăpat de o nenorocire, de o grijă”.

Obiceiul de a da de pomană este una dintre cele mai larg răspândite tradiții în cadrul Bisericii Ortodoxe. În conformitate cu credința ortodoxă, actul de a oferi pomană pentru sufletul celui decedat menține vie memoria acestuia și servește ca o formă de ajutor din partea celor vii pentru iertarea păcatelor comise în timpul vieții.

Această practică nu se limitează doar la oferirea hranei, ci include și donarea de haine sau alte obiecte care au aparținut persoanei decedate, după ce acestea au fost binecuvântate de un preot.

Cele mai citite articole

Obiceiul de a oferi pomană are rădăcini străvechi, fiind prezent în ritualurile legate de „marea trecere” din numeroase religii, pe o întinsă arie geografică, cuprinzând Europa și Asia. Această tradiție are rădăcini adânci, ce se întind încă din era neolitică.

Cele mai importante motive pentru care dăm de pomană?

Sursa foto

Pomana reprezintă un act încărcat de semnificație și sens în mai multe culturi și religii, având la bază diverse motive și considerații. În ceea ce privește tradiția ortodoxă, există câteva motive esențiale pentru care se practică acest obicei:

• Menținerea vieții de dincolo: Unul dintre cele mai importante motive pentru a oferi pomană este credința că această acțiune contribuie la menținerea vieții și a amintirii celor decedați. Prin actul generos al oferirii de pomană, se încurajează continuarea vieții spirituale a celor plecați în lumea de dincolo.
• Ajutor pentru sufletul decedat: Conform credinței ortodoxe, pomană oferită în numele celui decedat poate constitui o formă de ajutor pentru sufletul său în calea spre eternitate. Aceasta poate ajuta la iertarea și purificarea sufletului de păcatele comise în timpul vieții.
• Izbăvirea de păcate: Darea de pomană este văzută ca o modalitate prin care se pot obține iertarea și eliberarea de păcatele săvârșite. Credincioșii consideră că actul de a oferi pomană poate aduce binecuvântări și ajutor spiritual atât pentru cei vii, cât și pentru cei decedați.
• Exprimarea recunoștinței: Prin oferirea de pomană, oamenii pot arăta recunoștință față de binefăcătorii lor și față de Dumnezeu pentru toate darurile primite. Este o modalitate de a exprima recunoștința pentru binecuvântările primite și de a redistribui bunătatea către cei în nevoie sau către cei decedați.
• Solidaritate și caritate: Actul de a oferi pomană are și un aspect caritabil, întrucât bunurile oferite sunt adesea destinate celor nevoiași sau instituțiilor de caritate. Aceasta este o modalitate prin care credincioșii își manifestă solidaritatea și compasiunea față de cei mai puțin norocoși.
• Împlinirea unei datorii morale și religioase: Darea de pomană este privită ca o obligație morală și religioasă în multe culturi și religii, inclusiv în Biserica Ortodoxă. Este considerată o datorie față de cei decedați, comunitate și credința în sine.
• Continuitatea tradiției: Tradiția oferirii de pomană are rădăcini adânci în istorie și cultură. Multe familii și comunități văd în această practică o modalitate de a păstra vie tradiția și valorile lor în timp, asigurând astfel o legătură între generații.

Ce se oferă de obicei de pomană?

Pomana poate consta într-o varietate de obiecte și alimente, în funcție de cultura, tradițiile religioase și preferințele locale. În contextul Bisericii Ortodoxe și al altor culturi creștine, obiectele și alimentele oferite de obicei de pomană pot include următoarele:

• Pâine și mâncare: Pâinea este adesea considerată simbolul esențial al hranei și este oferită ca parte a pomanăi. De asemenea, diverse alimente, cum ar fi colaci sau cozonaci, pot fi oferite pentru a reflecta generozitatea și bunătatea.
• Vin și lichide: Băuturile, în special vinul, pot fi oferite ca parte a pomanăi, în semn de comuniune spirituală și binecuvântare.
• Apă: Apa poate fi oferită ca simbol al purificării și reînnoirii spirituale.
• Fructe și nuci: Fructele proaspete și uscate, precum și nucile, pot fi incluse în ofrandele de pomană, reprezentând rodul pământului și darurile naturii.
• Haine: În unele culturi, se oferă haine, îndeosebi haine călduroase sau de îmbrăcăminte ceremonială, ca o formă de generozitate și grijă față de cei decedați.
• Lumanări: Lumanările aprinse sunt simboluri ale luminii și rugăciunii și pot fi incluse în ofrandele de pomană.
• Bani sau donații: În unele cazuri, se pot face donații în bani sau alte resurse pentru cauze caritabile sau pentru biserici.
• Obiecte personale: În unele culturi, se oferă obiecte personale, cum ar fi bijuterii sau articole de îmbrăcăminte, care au aparținut celui decedat.
• Icoane și obiecte religioase: Obiecte religioase, cum ar fi icoane sau cruciulițe, pot fi incluse în pomană pentru a simboliza credința și legătura cu spiritualitatea.
• Alte obiecte simbolice: În funcție de tradiții, pot exista și alte obiecte simbolice oferite ca parte a pomanăi, în scopul onorării celui decedat și a îndeplinirii scopurilor spirituale.

Ce spune Biserica Ortodoxă despre pomeni?

Biserica Ortodoxă acordă o importanță deosebită practicii pomenirii celor decedați și oferirii de pomană în memoria lor. Această practică are un fundament teologic și spiritual puternic în credința ortodoxă și este văzută ca un act de iubire, recunoștință și solidaritate față de cei care au trecut în viața de dincolo. Cele mai importante aspectedespre pomeni în Biserica Ortodoxă sunt:

• Continuitatea vieții spirituale: Biserica Ortodoxă învață că viața spirituală nu se sfârșește odată cu moartea trupului. Pomenirea celor decedați contribuie la menținerea legăturii dintre credincioși și cei plecați din această lume, menținând vie memoria lor și participând astfel la viața spirituală continuă.
• Rugăciune și iertare: Credincioșii ortodocși cred că rugăciunile și pomenirile oferite pentru sufletele celor decedați pot aduce iertare și eliberare de păcatele comise în timpul vieții. Pomană este considerată o formă de ajutor spiritual pentru sufletele aflate în procesul lor de întâlnire cu Dumnezeu și de pregătire pentru Înviere.
• Binecuvântarea și recunoștința: Pomenirea celor decedați și oferirea de pomană sunt văzute ca acte de recunoștință față de binefăcătorii și predecesorii noștri. Aceasta este o modalitate de a exprima recunoștința pentru contribuțiile aduse de cei decedați în viața noastră și de a cere binecuvântările divine asupra lor.
• Legătura cu comunitatea creștină: Prin participarea la pomeni și oferirea de pomană, credincioșii se simt parte a comunității creștine, demonstrând solidaritatea și unitatea dintre cei vii și cei decedați. Aceasta întărește convingerea că Biserica este un corp viu, care se întinde dincolo de granița dintre viață și moarte.
• Act de caritate: Oferirea de pomană pentru sufletele celor decedați este, în același timp, o formă de caritate și milostenie. Întrucât aceste ofrande pot fi direcționate către cei nevoiași sau către cauze caritabile, ele exprimă dorința de a împărtăși binecuvântările primite cu cei din jur și de a ajuta pe cei în nevoie.
• Tradiția biblică: Biserica Ortodoxă se bazează pe învățăturile Scripturii și pe învățăturile Părinților Bisericii pentru a susține practica pomenirii și oferirii de pomană. Aceste învățături încurajează credincioșii să-și amintească și să se roage pentru cei adormiți, într-un spirit de compasiune și speranță în Înviere.

De ce este important ca preotul să sfințească pomana?

Sursa foto

Sfințirea pomenii de către un preot în Biserica Ortodoxă are o semnificație profundă și aduce o dimensiune spirituală și binecuvântare asupra acestor ofrande. Principalele motive pentru care preotul trebuie să sfințească pomană:

• Binecuvântare divină: Prin sfințirea pomană, preotul rostește rugăciuni speciale de binecuvântare asupra alimentelor și obiectelor oferite. Aceasta simbolizează că pomană este consacrată lui Dumnezeu și că este pusă sub ocrotirea și îndrumarea Sa.
• Transmiterea puterii spirituale: Preotul, ca reprezentant al comunității și al Bisericii, are puterea de a sfinți și binecuvânta prin harul divin pe care îl primește prin hirotonie (ordonarea în preoție). Această putere transformatoare adaugă o dimensiune spirituală pomană, transformând-o dintr-un simplu act material într-o expresie a legăturii cu Dumnezeu.
• Curăție și purificare: Sfințirea pomană are și un aspect de curățire și purificare spirituală. Alimentele și obiectele oferite sunt ridicate de la nivelul obișnuit al lucrurilor materiale și aduse în prezența divină prin binecuvântare. Aceasta subliniază importanța curăției și purității în fața lui Dumnezeu.
• Legătura cu liturghia: Liturghia este inima slujbelor bisericești și a comuniunii creștine. Sfințirea pomană de către preot creează o legătură între slujba euharistică și actul de pomenire și oferire de pomană. În mod simbolic, pomană devine o extensie a slujbei liturgice și a comuniunii duhovnicești.
• Consacrarea intenției: Prin sfințirea pomană, preotul confirmă intenția credincioșilor de a aduce onoare și amintire celor decedați și de a căuta binecuvântările și rugăciunile lui Dumnezeu. Aceasta oferă adâncime și semnificație actului de a oferi pomană.
• Predarea tradiției: Sfințirea pomană este și o modalitate de a preda și de a întări tradiția creștină a oferirii de pomană. Preotul, în calitatea sa de învățător spiritual, demonstrează modul corect de a aborda și înțelege această practică în lumina învățăturilor Bisericii.

Curiozități despre pomeni

• Diferite practici culturale: Practica pomenilor și oferirii de pomană variază în funcție de cultură și religie. De exemplu, în cultura chineză, „Ching Ming” este o sărbătoare în care oamenii merg la mormintele rudelor lor și oferă alimente și alte obiecte pentru a onora memoria lor.
• Lumină: În multe tradiții, lumanările aprinse sunt adesea asociate cu pomeni și comemorări. În anumite culturi, oamenii aprind lumanări sau candele în cadrul ritualurilor pentru a lumina calea sufletelor decedaților către lumea de dincolo.
• Pomană virtuală: În era tehnologică actuală, au apărut și practici moderne de pomenire, cum ar fi oferirea de pomană virtuală. Oamenii pot să ofere donații către organizații caritabile în numele persoanelor decedate sau pot publica omagii și amintiri online.
• Ziua Morților: În multe culturi, există o zi specială dedicată pomenirii celor decedați, cum ar fi Ziua Morților sau All Saints’ Day, când oamenii aduc flori, lumânări și ofrande la mormintele sau monumentele în memoria celor dragi.
• Tradiții alimentare specifice: În anumite culturi, există tradiții alimentare specifice legate de pomeni. De exemplu, în Japonia, „Obon” este o sărbătoare în care oamenii oferă mâncare specială pentru sufletele celor decedați.
• Lipsa de timp: Uneori, din cauza lipsei de timp sau a distanței geografice, oamenii pot comanda alimente și ofrande speciale de pomană online, care sunt apoi oferite în numele lor de către servicii specializate.
• Pomelnic: În multe biserici ortodoxe, este obișnuit să se facă un „pomelnic” în care se scriu numele celor decedați și care este apoi citit în timpul slujbelor, pentru a le comemora și a cere binecuvântare pentru sufletele lor.
• Variații sezoniere: În anumite culturi, obiceiurile pomenilor pot varia în funcție de anotimp. De exemplu, în anumite sărbători precum Crăciunul sau Paștele, se pot oferi pomană speciale sau se pot organiza mese pentru a comemora cei decedați.
• Utilizarea artei: În anumite tradiții, arta poate fi folosită pentru a exprima pomenirea. De exemplu, în Mexic, Dia de los Muertos (Ziua Morților) include crearea de „ofrendas”, adică altare decorate cu obiecte care amintesc de cei decedați.
• Impactul social: Pomenile pot juca un rol important în comunități, aducând oamenii împreună în scopul de a comemora și a sprijini unul pe altul în timpul pierderii. Aceasta poate contribui la întărirea legăturilor sociale și la formarea unor relații mai strânse în comunitate.

Pomenile reprezintă aspecte semnificative ale culturii și spiritualității umane, care transcend granițele religioase și culturale. Într-o lume în care trecutul și prezentul se întrepătrund, aceste tradiții aduc aminte de legăturile noastre cu cei care au părăsit această lume și ne ajută să dăruim în numele lor, într-un gest de generozitate și compasiune. Prin pomeni, trecutul și prezentul se întâlnesc într-o comuniune spirituală, iar prin „bogdaproste”, oamenii exprimă nu doar recunoștință și apreciere, ci și dorința de a împărtăși binecuvântările primite. Aceste practici subliniază valoarea iubirii și amintirii în păstrarea legăturilor dintre generații și culturi, reafirmând, în același timp, încrederea în puterea rugăciunii și a bunătății de a influența viețile celor vii și a celor decedați în moduri profunde și subtile.

Cele mai citite articole